タイムカプセル

12月のベゴニア  F6 水彩 2011

Am primit un plic de la fratele meu mai mic care este acasă.。Ah、Exemplul de document a fost creat.、M-am uitat lejer în față și am văzut că adresa era numele fiului meu.。Ce este?

O carte poștală a fost inclusă împreună cu o scrisoare simplă de la fratele meu.、Ceea ce mi-a arătat a fost、Am scris asta când fiul meu era în clasa a IV-a de școală elementară.、zece ani mai târziu、Era o carte poștală adresată mie când aveam 20 de ani.。Mi s-a spus să notez o adresă valabilă chiar și după 10 ani.、Am notat adresa părinților mei.。Personal, sunt sigur că mă voi muta (mai degrabă)、Dorința de a face acest lucru) este vizibilă și acolo.。

Chiar și fratele meu mai mic părea surprins.、Se pare că nu numai noi, ci și persoana însuși uitaseră complet de asta.。Cartea poștală avea o fotografie imprimată pe ea când am mers toți trei la Nasu.。Faceți singur fotografia folosind un trepied、La școală, a scris pe cărți poștale pe care le imprima singur folosind un computer.。

zece ani este scurt。Din punctul de vedere al părinților noștri、Copiii cresc doar fizic, dar interiorul lor nu pare să fi crescut deloc.。Dar copilul avea 10 ani când a scris asta.。Un viitor cu aceeași lungime ca viața ta până în acel moment etc.、Trebuie să fie departe, departe。Asta e adevărat chiar și în lumina propriilor mele amintiri.。

La sfârșitul cărții poștale scrie: „Tata.、Mă întreb ce mai face mama ta?。Sper că nu e mort.。Pentru copii、parintii sunt mai importanti decat tara、mai aproape decât societatea、Este o persoană de neînlocuit care mă protejează prin sângele meu.。Fără el, nu putem construi vise pentru viitor.。nenorocirea părintelui、ghinion、Incompetența aruncă o umbră asupra viitorului unui copil.。Pentru o clipă、Ce fel de umbrelă ar trebui să port?、Mi-am căutat inima să văd ce fel de umbră arunca.。

Copiii care și-au pierdut părinții în Marele Cutremur de Est din Japonia au pierdut chiar și acea umbră.、ma gandesc din nou。Ce înseamnă „Sper că nu sunt mort”?、子ども心にそんな現実を感じていることの表れでもある十年後の今「お父さんがもう少し社会的にまともな人だったらなア」と不運を感じているかも知れない

子どもは親を選べないだからこそ子ども自身に理想が必要になるのだ親を尊敬するという子どもを私は好まない(それ以前に尊敬されない)(子どもから見て)親など飯と金さえ出してくれればそれで十分という存在だ親を踏み台に自分の世界を作って行ければそれで良い私も10年後の自分へのタイムカプセルを残してみようかと思う 2012/1/28

大湊(おおみなと)

海上自衛隊大湊基地2012正月

父の介護に通った病院から車で2分海上自衛隊大湊総監部(60数年前の旧日本海軍大湊基地太平洋戦争の幕開け真珠湾攻撃への連合艦隊はここに集結したらしい)がある現在は海上自衛隊の大湊・北海道方面司令部になっている1月3日の夕方久しぶりに穏やかな冬の日病院の帰りに寄ってみた時の写真だ

Când eram la școala elementară、海洋少年団というのがあったやせっぽちでひよわだった私は「海の男」の強いイメージに魅かれて入団を熱望した手旗信号などはすぐに覚えた(なぜか今でも覚えている)白い将校服に憧れたのが今では夢のようだが艦を見ると今でもなんだかドキドキする

私は戦争を知らない世代だでも子供の頃の親の話といえば戦争に関わった話が多かったように思う戦後20年も経っていない時点ではまだ記憶も生々しかったに違いない

国のため親のためそうやって自分自身を見つめることのできなかった祖父・親を見ていたそんなこと真っ平御免俺は俺流で生きるよと両親の心配を鼻で笑い飛ばしてきた自分がいざ自分の子供に対してみるとなんだ俺もかと愕然とする

基地のラッパが鳴ったラッパのそれぞれの意味はもう忘れてしまった   2012/1/16

 

 

 

雪について思い出すこと

 

冬の下北(Simokita in winter)2012

下北のいや下北に限らず雪の風景は美しいモノクロームの世界とよく謂われるのでついそんな風に思いがちだが自分の体験をちょっと振り返れば決してそうではないことを誰でも思い出すだろう

A doua zi、この雪の風景に触れなんだか忘れ物を取りに帰ったような気がすると書いたたしかにそうなのだ中学生自分にはほとんど勉強などせずウサギやヤマドリなどの罠かけに夢中になったりその途中スキーで危うく2度も遭難しかけたりしたことを今回の帰省中毎晩のように弟や母と思い出しては話したものだったそれらは自分の体のどこかに沁み込んでいてこんな雪を見ると自然に気持ちが昂ぶってくるのをくるのを感じていた父のことがなければ、2、3日はウサギ罠でもかけに出かけたかもしれない。Cel mai important、それがなければ帰りさえしなかったに違いないが

本格的に絵を描くようになったはじめの頃いろんな色を使いこなしたあとやはり最後はモノクロームだなあと何度も思ったのはこんな風景を見てきたからだろういつの間にか生活に追われそういうことさえ忘れてしまっていた私のことを「幻想作家」だと言った人がいるそれは恐らく当たっているごく小さな子供のころからなぜか自分でも そんな風に感じていたからだ雪は幻想を育む雪国は幸いである