Categorie: Artă

Există diverse lucruri pe care spectatorii le caută într-o imagine.。Unii oameni spun că le place ceva care arată exact ca în fotografie.、Unii oameni spun că nu se blochează dacă arată ca în fotografie.。Alții nu au nevoie de un formular în primul rând.、Se spune că nici măcar nu are nevoie de culoare。Afișarea pânzei așa cum este、Unii artiști pur și simplu creează zgârieturi și pete și o numesc „operă”.。Înțeleg、Cu siguranță și asta este adevărat.。Dacă privitorul „găsește” ceva acolo。

Nu m-am gândit niciodată la asta când eram copil.。Nu m-am gândit niciodată să desenez ceva exact ca cel real.、„Vreau să pot să văd ce am în cap cu ochii mei”、Nu există nicio îndoială că mi-am dorit cu tărie。

Uneori așa、un adult face tam-tam。„Încearcă să desenezi asta.”。Pentru că niciun adult nu avea imaginație.、ca poza、Cu alte cuvinte, nu a existat o metodă mai convingătoare decât desenarea în mod realist.。Sunt copil, așa că nu m-am gândit logic la asta.、O știam intuitiv。
Asta este、Am desenat diverse lucruri。Adulții s-au amuzat mai ales când desenau bancnote.。Pentru că bancnotele sunt de înaltă calitate、A meritat provocarea și pentru partea de desen.。Abilitățile de observare sunt necesare pentru a desena exact ca ele.。Și asta nu e nici din partea desenului.、Stând de partea privitorului。Chiar și pe măsură ce îmbătrânesc, acele cerințe (neimaginative) nu se termină niciodată.、Prin urmare, nici acum nu ne putem permite să renunțăm la realismul care este suficient pentru a răspunde acestei cereri.。

Mulți oameni se bucură de senzația tridimensională。Chiar nu înțeleg de ce。poate、Trebuie să fie un sentiment ciudat să vezi ceva tridimensional chiar dacă este plat.。Din perspectiva desenului、Nu este ca și cum aș crea un efect tridimensional sau altceva.。Pur şi simplu、Dacă punem datele a ceea ce vedem într-o anumită funcție artistică,、Pur și simplu se întâmplă așa。Creativitatea este、altceva decât acea funcție、Asta cred când îl desenez。

久しぶりに最高気温が30度を下回るというので、ちょっと遠いが、歩く距離はあまりない、北浦和の埼玉県立近代美術館（埼玉近美）へ行ってきた。

一歩外に出れば、そこには何かが転がっているものだ。埼玉近美のMOMAコレクション展は「旅」がテーマだったらしい。上の絵は明治の画家倉田白羊の旅先でのスケッチ。小さな、ハガキを変形したくらいのサイズのスケッチブックというか、もっと薄手の、クロッキー帳のようなざら紙に描いてある。それ自体がすでに一枚の完成作といってもいいくらいにきちんと描いてある。画家に限らず、芸術家というのはどうしてみんなこうも律儀なほど作品に対して誠実なんだろう。primul、そのことに胸をうたれる。

下の絵はここ数年のコレクションらしい。文谷有佳里（ぶんやゆかり）氏の「なにもない風景を見る」の部分。全体を見てもこんな感じだから、具体的に何が描いてあるのかはよく分からない。よくわからないのに、なぜか非常に具体的なものばかり描いてあるように見える。直線はきちっと（もしかしたら烏口かなにかで？）製図のように、というより製図されている（紙がケント紙だったかどうかまでは確かめそこなった）。
　さらに見ると、それぞれ思いつくままに（多分そうだろうけれど）描いてあるはずなのに、フリーハンドがただのフリーハンドではない。時には雲形定規か何かを使ったようで、いい加減な線というものがない。線の太さもあえてできるだけ均一にしているようだ。
　わたしたちが普通に見る都市の風景は、見た目には一見雑然とはしているけれど、そこに見える建築や道路、橋などの構造物、さらにそこを走る車や電車や広告看板でさえ、それぞれきちんと計画・設計されたものばかりでできている（はずである）。それらのすべてが、その過程で一度は製図されなかったものなど実は一つもなかったことに思い至る。そんな「計画づくめの風景の現実（の風景）」を見ているような気がする。

あえて見たいと思わせるものなど一つも描かずに、確かにこれは現代の風景を見せられているんだなあ、と感じさせる。（入場料200円は安いよ。たしか12月中旬までやってる）

遅ればせながら、今年4月に開催した通称「青いカモメ展」のビデオを、本日朝YouTubeにアップロードしました。興味ある方はぜひご覧ください。